Stea inflacarata pentru decorarea templului NUMAI PE COMANDA timp executie=10 zile
Steaua înflăcărată
este un simbol vechi, avînd diverse semnificaţii în tradiţiile
străvechi, dar este şi un simbol masonic, unul din punctele de reper ale
gradului de companion. Autorul volumului dedicat acestui simbol,
Olivier Doignon, consideră că perspectivele oferite de viziunea Stelei
înflăcărate au fost de multe ori obturate, trecîndu-se astfel sub
tăcere un imens cîmp simbolic. Pentru a vedea mai bine semnificaţia
acestui simbol în spaţiul masonic, Olivier Doignon urmăreşte mai întîi
ce loc ocupa şi care era sensul simbolic al stelei înflăcărate în
diverse tradiţii: egipteană, iudaică şi creştină. Gradul de companion
păstrează urmele iniţierii operative, simbolul cel mai important fiind
steaua înflăcărată: “companionul trebuie să vadă bine steaua
înflăcărată, acest instrument folosit pentru a formula gîndirea
creatoare. Instrument al cunoaşterii, steaua permite gîndirii să fie
formulată. Companionul îl utilizează pentru a transmite o cunoaştere şi
pentru a participa la construcţia Templului”. După cîteva consideraţii
pe marginea prezenţei în arhitectura medievală a pentagramei, Olivier
Doignon nuanţează specificitatea stelei înflăcărate în raport cu alte
stele: deşi sînt de aceeaşi natură, steaua înflăcărată este specifică
gradului de companion, putînd fi revelată doar în acest moment la
parcursului iniţiatic. Steaua înflăcărată este şi o expresie a operei
alchimice, simbol al Marii Opere, este cea care îl învaţă pe alchimist
că a găsit lumina înţelepţilor. Steaua înflăcărată este însă şi un
simbol al omului iniţiat, dacă omul nu poate fi asemănat formei stelare,
iniţierea rămîne o imposibilitate: “văzînd steaua înflăcărată,
companionul vede o cale trasată de ea. Trasînd calea, steaua trasează
planul Templului”.